Vila Brauswetter sau vila cu ceas – Horgos

 

Conacul Brauswetter – sau după după denumirea sa populară, vila cu ceas – este situată lângă Calea Szeged-ului ce trece prin Horgos. Construcţia, uşor de recunoscut după zveltul său turn cu ceas, este un exemplar păstrat din şirul splendidelor vile din fosta staţiune Kamaráserdő.

 

Prosperitatea localităţii Kamaráserdő se datorează familiei Kárász, chiar din două motive. În 1857, Benjámin Kárász – sau Benő, cum l-au cunoscut contemporanii – a plantat pe o parte a domeniului Kamarás o pădure de cca. 75-80 de iugăre, care servea ca fazanerie, iar fiul său, Géza Kárász a îmbogăţit pădurea-parc cu specii rare de arbori. Totodată, tot el a fost acela care a început să cheltuie excesiv, din care motiv întreaga sa avere moştenită s-a prăpădit. A început să călătorească şi să colecţioneze obiectele de artă; a fost într-atât de fermecat de cetăţile cavalereşti, văzute în străinătate, încât a hotărât să-şi construiască una şi la Kamarás. În acest scop a dispus săparea unui lac artificial, a început şi construirea castelului – doar că banii s-au cheltuit înainte ca lucrul să se fi terminat. În jurul anului 1890 a fost nevoit să-şi vândă toate posesiunile. De fapt, istoria staţiunii a început atunci când imensa avuţie a lui Géza Kárász s-a evaporat. Atunci, au încăput pe mâinile unor domni înstăriţi din Szeged terenurile de la Kamarás; dintre aceştia trebuie să-l amintim mai întâi pe Béla Ormódy. Ormódy a parcelat pământurile aflate pe cele două margini ale drumului ce ducea la pădure, iar loturile foarte repede au şi fost vândute. În mare parte ele au fost achiziţionate de funcţionarii din Szeged, şi în staţiune, una după alta, s-au construit vile la modă. Astfel au fost construite mai multe case de vacanţă deosebite pe calea Orgonás – strada principală din staţiune – după proiectele renumitului arhitect din Szeged, Ede Magyar, personalitate proeminentă a Secessionului.

 

La o distanţă mai mică de ele se află vila Brauswetter cu turn cu ceas. János Brauswetter a fost un meşter-ceasornicar din Szeged, care şi-a însuşit meseria în cele mai bune fabrici din Elveţia, apoi, în 1847 şi-a deschis un atelier propriu la Szeged. Fiul său, Ottó, l-a urmat în această meserie. Însă, din atelierul Brauswetter-ilor nu au ieşit doar ceasuri, ci şi arme de foc cu precizie. Astfel, în 1890 Szegedi Napló (Jurnalul de Szeged) înştiinţa despre o armă de vânătoare automată, o invenţie proprie a lui Ottó Brauswetter, care a trezit şi interesul cercurilor de specialitate internaţionale. Conform cronicilor vremii, el a fost primul la Szeged care a avut maşină (în 1904). Inventatorului, meşterului sensibil la noutăţi, i s-a potrivit foarte bine vila deosebită de la Kamarás, care i-a servit ca un plăcut loc de agrement, dar care totodată a şi vestit, precum o reclamă, cunoştinţele de specialitate ale stăpânului său. Materialul lemnos, folosit din belşug, verandele mai mici sau mai mari, planimetria complexă precum şi acoperişul îi conferă acestei vile “elveţiene” o atmosferă romantică. Cândva în jurul ei a existat o frumoasă podgorie.

Kamaráserdő a atras numeroase personalităţi. Iván Reök, inginer la regularizarea apelor, a avut aici o proprietate şi o vilă, unde, de mai multe ori l-a primit în vizită pe vărul său, Mihály Munkácsy. Iar un alt pictor, Sándor Nyilassy, a avut aici un atelier de pictură permanent. În august 1906 tânărul Béla Bartók a ajuns la Horgos pentru a culege cântece populare. În perioada petrecută aici el a fost oaspetele familiei Baranyai, în vila acesteia din Kamarás; mama lui a fost în legături de prietenie apropiată cu familia. Cu această ocazie a vizitat şi vila Brauswetter, unde i-a trezit interesul o melodie interpretată de o voce plăcută, care s-a auzit din podgoria din împrejurimi. Melodia fusese cântată de Matild Szaniszló, o fată de 18 ani, care lucra la vie; cercetătorul de folclor a şi căutat-o a doua zi şi a reuşit să noteze mai multe cântece populare de la ea.

Prosperităţii de la Kamaráserdő i-au pus capăt noile hotare intrate în vigoare după Trianon. Cei de la Szeged nu au mai putut veni aici în vacanţele de vară, astfel, au fost nevoiţi să-şi părăsească vilele. Până în zilele noastre multe vile au dispărut sau au devenit de nerecunoscut datorită transformărilor. Vila Brauswetter se află printre cele norocoase: proprietarul său, chiar dacă lent, dar încontinuu o reînnoieşte, fără să dea uitării persoanele renumite, care au avut legături cu clădirea şi ale căror nume este menţionată de o placă.

Post Author: