Castelul Dániel László – Kanak

 

Aşezările Kanak şi Óléc din Banatul central s-au aflat cândva în proprietatea unei înstărite familii de mici nobili, a familiei Dániel. Strămoşii familiei Dániel, de origine armeană, au obţinut diplomă nobiliară în 1725 cu predicativul nobiliar de Szamosújvárnémeti. Fondatorul ramurii familiei din comitatul Torontal a fost Pál VII. Dániel (1822-1895), la începutul secolului XIX. El a fost vicenotar comitatens, primpretor de plasă, mai târziu deputat parlamentar în 1848. De altfel, familia Dániel, ridicată din rândul comercianţilor de grâne în cea a moşierilor, a avut legături de rudenie cu patru dintre martirii arădeni paşoptişti: cu familia Kiss şi familia Lázár, de asemenea cu rădăcini armene, precum şi cu familiile Dessewffy şi Vécsey. Pál VII. Dániel a avut patru fii, dintre ei carieră mai importantă au parcurs János şi László: cel dintâi a fost consilier regal, vicecomite al comitatului Torontal, apoi deputat parlamentar, pe urmă vicecomitele comitatului Torontal, iar la sfârşitul anilor 1890 comitele comitatului Nógrád. Celălalt, László Dániel, a ridicat în 1898 conacul din Kanak. El a trăit aici cu familia sa, deşi, datorită funcţiei sale, un timp a fost legat de Becicherecul Mare, reşedinţa comitatului Torontal.

 

Castelul se găseşte lângă drumul principal ce traversează satul, într-un parc umbros, înconjurat de vechi arbori de trompetă şi tufe de buxus. Imaginea clădirii reflectă tipul de construcţie al castelelor din provincie, caracteristice pentru sfârşitul de secol XIX: o clădire cu un nivel, gândită simetric, având o faţadă neoclasică, segmentată de rezalite laterale. Atât faţada dinspre nord cât şi cea dinspre sud, sunt dominate de câte un portic, care conferă aspecte total diferite celor două laturi. În partea dinspre nord un portic cu timpanon, susţinut de coloane ionice, subliniază aspectul clasicist. Un drum de acces pentru trăsuri, în urcare lentă, duce până la uşă, de unde rezultă că această latura a fost folosită ca intrare principală. În schimb, intrarea dinspre sud, care dă în grădină, a fost folosită îndeosebi de familie. Acoperişul în mansardă îi conferă un caracter reprezentativ verandei boltite, iar atica cu balustradă crează senzaţia optică de înălţime mai mare a clădirii. Eleganţa reţinută a castelului este animată de acoperişul realizat din ţigle colorate, ceramică Zsolnay, care ne transmit faptul că ridicarea conacului lui László Dániel s-a făcut în perioada de expansiune a Secessionului. Urmărind acoperişul, merită să aruncăm o privire şi la ancadramentele din tablă ale ferestrelor acoperişului şi la deschiderile de aerisire a podului, meşteşugit lucrate.

 

În castel şi-a găsit cândva locul: o bibliotecă cu două mii de volume, dar şi colecţia de timbre europene, deosebit de bogată şi completă, valorând sute de mii, a lui László Dániel. În afară de acestea, László Dániel a dispus şi de o herghelie valoroasă, numărând o sută cincizeci de animale. El a crescut cai pursânge şi a fost un renumit stăpân de herghelie. Domeniul de la Kanak a avut 2700 de iugăre, însă mare parte din el s-a pierdut în perioada reformei agrare a anilor douăzeci. Astfel, stăpânul domeniului a fost pus în faţa unei opţiuni grave: să plece sau să rămână? În final, situaţia fără ieşire l-a determinat pe László Dániel să-şi vândă castelul din Kanak, să părăsească Banatul cu numeroasele rude Dániel, şi… să se mute în Ungaria. Castelul şi ferma model de 20 de hectare, ce ţinea de el, au fost cumpărate de Kosta Ilić, un fabricant din Belgrad. După al doilea război mondial s-a confiscat domeniul de la moştenitorul lui Ilić, acesta fiind considerat trădător de ţară. După această dată în castel au organizat un orfelinat, iar din 1959 aici funcţionează şcoala generală locală.

 

Cealaltă parte a moştenirii Dániel se găseşte la Óléc, unde prin anii 1890 Pál VII. Dániel şi fiul său, Pál VIII., au construit chiar două castele. Azi, în ambele clădiri funcţionează o instituţie psihiatrică.

Post Author: