Castelul Neuhausen – Srpska Crnja

 

Cel mai tânăr castel al Banatului se află în imediata apropiere a hotarului sârbo-român, pe teritoriul aşezării de azi Szerbcsernye. De la sfârşitul secolului XVIII acest teren a fost în proprietatea familiei Csekonics, care în aceste părţi – unde în timpul celui de-al doilea război mondial s-a construit castelul – au înfiinţat Ferma Júlia, şi în imediata apropiere a acesteia herghelia domeniului lor. Lichidarea imensei gospodării a familiei Csekonics a început în 1918. Acea parte în care mai târziu s-a ridicat castelul, au putut să-o păstreze, apoi în 1934 au vândut-o unei persoane de origine evreiască, lui Aleksandar Sajović. Următoarea schimbare s-a petrecut în 1941, când Banatul a intrat sub autoritate germană. Din actele avocatului Imre Várady, din Becicherecul Mare, cunoaştem că terenul vândut de fraţii lui Sándor Csekonics a ajuns în mâinile conducerii germane. Un anume Arno Mühlmann a dispus de domeniu, care deja în 1941 l-a vândut minelor de cupru de la Bor, aflate în mâinile francezilor. În 1943 a ajuns în stăpânirea unui general nazist de proastă reputaţie, Franz Neuhausen, cel care în acele vremuri a răspuns de problemele economice ale Banatului ocupat, respectiv de exploatarea resurselor Banatului. El a construit pe domeniu un castel, dar nu s-a mulţumit cu atâta: a dorit să obţină şi herghelia familiei Csekonics, adică cea mai bună herghelie a Iugoslaviei de atunci – scria Endre Csekonics junior, pe care tatăl său l-a împuternicit să trateze această problemă cu Neuhausen. Bineînţeles, că lui Sándor Csekonics nici prin gând nu i-a trecut să-şi vândă herghelia.

Magazinul Der Spiegel relatează că, pe moşia lor de la Ferma Júlia, Neuhausen şi soţia sa, Helene, îşi trăiau viaţa relaxată a moşierilor, printre altele au avut o fazanerie proprie şi un aeroport particular. Însă în curând au sosit ruşii care „au eliberat” totul, chiar şi herghelia Csekonics, în care atunci s-au mai aflat 100 de cai. Neuhausen a fost făcut prizonier, au confiscat de la el imensele valori de artă, pe care le-a colecţionat pentru Göring, în mare parte alcătuit din lăsământul Csekonics. În 1947 judecătoria militară de la Belgrad l-a condamnat pe general la 20 de ani închisoare precum şi la muncă silnică, însă a fost eliberat în 1953, apoi până la sfârşitul vieţii sale a trăit la München

Neuhausen a ales ca teren pentru castelul său localitatea de la graniţă în primul rând pentru domeniul hergheliei, iar în al doilea rând pentru vestitele zone de vânătoare de aici. Nici până acum nu sunt clarificate circumstanţele construirii castelului, nu au apărut nici planurile. Se  presupune că proiectele ar fi fost făcute de un arhitect rus, pe atunci prizonier în teritoriile aflate sub autoritate germană. De castel sunt legate numeroase legende. Mulţi presupun că el a fost construit nu pentru Neuhausen, ci însuşi pentru Göring, care ar fi vrut să înfiinţeze un loc de concentrare pentru valorile de artă confiscate. Acest lucru parţial poate fi adevărat.

Posibil datorită persoanei arhitectului domină clasicismul rus clădirea, de altfel eclectică, pe care se disting şi elemente baroce. Apare şi stilul actual al epocii, art déco, în cazul vitraliilor, care reprezintă sfinţi. Construcţia formează un întreg armonios. Au acordat o atenţie deosebită materialelor folosite, au utilizat cele mai nobile materiale de construcţii, respectiv au exploatat cu folos resursele bănăţene.

După cel de-al doilea război mondial castelul a intrat în proprietatea cooperativei agricole locale. Au înfiinţat aici un motel şi un restaurant, numit simplu Castel (Kaštel). Nu s-au prea ostenit să păstreze formele originale ale clădirii. Azi casa de vacanţă este în proprietatea statului, comuna Magyarcsernye dispune de ea. În ultima vreme obiectivul a suportat o renovare exigentă şi a fost închiriat pentru 10 ani, a funcţionat ca hotel. În prezent are chiriaş nou, venit din România, care doreşte să menţină în funcţiune clădirea tot cu destinaţie de hotel, contează pe prezenţa oaspeţilor din România, ceea ce într-un fel ar putea lega din nou teritoriile cândva unitare ale Banatului.

Post Author: