Castelul Roggendorf-Csekonics – Banatski Dvor

Într-un colţ mai ferit de priviri al localităţii Udvarnok de azi sunt ascunse rămăşiţele vechiului castel Roggendorf, devenit apoi Csekonics. Castelul – în faza primară – fusese construit de Róbert Roggendorf la mijlocul secolului XIX. Tatăl lui a înfiinţat în 1840 aşezarea Rogendorf, numită mai târziu Szőlősudvarnok, după ce s-a însurat cu fata moşierului József Petrovics din satul vecin, Törzsudvarnok. Fata a primit în zestre jumătatea aşezării Udvarnok. Moşia a fost cumpărată în 1886 de Herman Back de Begavár, care în 1891 a vândut-o mai departe contelui Endre Csekonics, împreună cu casa domnească de aici.

Castelul Roggendorf de odinioară a fost o clădire cu parter, ridicată în stil clasicist; un portic păşind în afara liniei faţadei principale, susţinut de patru coloane dorice, accentuat printr-un timpan, a marcat intrarea. În timpan a fost redat scutul heraldic al familiei. Decoraţia obiectivului a fost relativ simplă, monotonia pereţilor a fost întreruptă de ritmicitatea ferestrelor, deasupra acestora s-au găsit singurele elemente de decor ale faţadei, frontoanele aşezate deasupra deschiderilor ferestrelor. Foarte accentuate au fost coşurile clădirii.

Din 1898 fostul castel Roggendorf a devenit pentru Sándor Csekonics şi familia sa căminul lor. Cu timpul au dezvoltat castelul după gustul lor. Aripa nouă au ridicat-o la începutul secolului XX, ca o completare la vechiul castel Roggendorf, construit în stil empire. Probabil a servit ca o parte destinată oaspeţilor. Aripa castelului, aflată azi în stare deplorabilă, a fost construită în 1903 şi prezintă elemente neorenascentiste. Suprafaţa netedă a peretelui faţadei este segmentată de ritmicitatea ferestrelor. Pe faţadă au introdus elemente de tencuială care imită piatra, iar colţurile clădirii au fost şi mai accentuate prin stilul rustica. Clădirea este decorată şi de cornişa aflată sub acoperiş, precum şi de timpanoanele şi lunetele situate deasupra ferestrelor. Nici planurile referitoare la transformările operate de familia Csekonics, nici cele ale castelului original, nu s-au găsit  până în momentul de faţă.

În memoriile sale Endre Csekonics, fiul lui Sándor, care şi-a petrecut aici copilăria fără griji, notează: „La capătul dinspre sud al domeniului, la distanţă de 26 km de Jimbolia, la marginea aşezării Rogendorf se află o frumoasă casă, în stil empire. Cu un secol în urmă a locuit în ea un conte Rogendorf. Aceasta a devenit locuinţa părinţilor mei, până ce nu a izbucnit războiul mondial în 1914. Aici am petrecut împreună cu părinţii mei şi sora mea primii 13 ani fericiţi ai vieţii mele, când, spre marea mea mâhnire, la sfârşitul războiului mondial, bunicul meu a vândut această parte din domeniu.” Conform Endre Csekonics junior, împrejurimile Rogendorf-ului au fost una dintre zonele preferate de vânătoare ale familiei Csekonics. Lângă sat a existat o pădure de 60 hectare, unde au fost crescuţi fazani, iar dincolo de sat s-au întins terenurile inundabile ale Begheiului, aici se ascundeau nenumărate sălbăticiuni ale apelor.

 

Castelul a fost înconjurat de un parc cu imenşi copaci bătrâni şi tufe de trandafiri. Azi doar un mic segment, neîngrijit al parcului cândva întins şi multicolor păstrează amintirea vremurilor vechi. Se mai pot descoperi şi fragmentele fântânii ţâşnitoare, care cândva a fost pusă în funcţiune cu ajutorul uriaşului rezervor montat în pod. În sat şi în prezent se perindă legende legate de minunatul parc de odinioară care împrejmuia clădirile. Povestesc despre soiuri fantastice, aduse de Csekonics cel bătrân de prin meleaguri străine, şi mai spun că aici s-a plantat primul copac gingko (biloba) din zonă, care şi astăzi reprezintă podoaba parcului neîngijit. Frumuseţea parcului probabil că i-a vrăjit şi pe conţii localnici, deoarece în 1923 Margit Vay a primit în dar, în amintirea vremurilor petrecute acolo – se presupune că şi pentru alinarea dorului de ţară – o pictură ce reprezenta o tufă de liliac din Rogendorf.

În 1918, la sfârşitul Marelui Război, familia a vândut această parte a domeniului, în perioada interbelică cea mai mare parte a castelului – respectiv castelul Roggendorf, construit în secolul XIX – a fost demolată, probabil a fost refolosită ca material de construcţii. Partea din castel care mai există este doar un ciot, care – în această formă – niciodată nu a fost utilizată de familia Csekonics. Atunci când vechiul obiectiv a fost demolat, această parte din domeniu nu s-a mai aflat în proprietatea familiei. De la jumătatea secolului XX fragmentul de clădire existent a ajuns în proprietatea cooperativei agricole locale. Începând de atunci nu s-au mai îngrijit de acest monument de artă.

În prezent clădirea nu are vreo funcţie, însă ea se află sub ocrotirea preventivă a monumentelor. De complexul castelului au aparţinut cândva mai multe acareturi, azi mare parte a acestora este în pericol de dispariţie, celelalte au căzut pradă unor transformări nepricepute. Poarta executată atent, ornamentată cu motive florale, lasă să se întrevadă şi în prezent acea grijă (de neînchipuit în zilele noastre) cu care familia Csekonics, respectiv nobilii de atunci, s-au raportat la treburile lor. În decursul timpului marea majoritate a moştenirii Csekonics încetul cu încetul a pierit, iar în cazul pieselor păstrate numai aflăm nici urma „gloriei” de odinioară. Nici castelul Csekonics din Rogendorf nu a putut evita această soartă, rămăşiţele sale prezente nu reflectă nicidecum vechea strălucire a familiei.

Post Author: