Castelul Rohonczy din Gyöngysziget – Novi Bečej

Cândva cea mai amplă cotitură din porţiunea inferioară a râului Tisa a fost între localităţile Csúrog, Bácsföldvár şi Törökbecse. Până în 1858 Tiszakanyar (Cotitura Tisei) a fost navigabilă, mai apoi, pe baza planurilor inginerului Pál Vásárhelyi, au zăgăzuit cursul Tisei şi au dus apele sale într-un nou vad, în canalul nou. La terminarea lucrării uriaşe drumul vapoarelor s-a scurtat şi a luat fiinţă Gyöngysziget (insula Perlă). Noua împrejurime a devenit faimoasă la sfârşitul secolului XIX, în primul rând datorită lui Gedeon Rohonczy, care la Gyöngysziget, înconjurat de ape, beneficiind de un sol nisipos şi de o microclimă specială, a înfiinţat grădini, a avut plantaţii de vie şi de pomi fructiferi.

Rohonczy s-a dovedit a fi un gospodar excepţional, a aclimatizat soiul crocan/crocant de struguri tămâioase, adus din Africa de Nord, din care se obţine un vin într-adevăr special. Gyöngysziget este şi azi unicul loc în care se produce acest soi de struguri în Europa. Vinul preparat din el este greu accesibil, poate fi obţinut doar în cantitate limitată, este într-adevăr o băutură excepţională.

A avut o herghelie imensă, grajduri, a făcut politică, a fost parlamentar, membru al Partidului Liberal, a ajuns cunoscut în urma luărilor sale de cuvânt guralive şi hazlii, satirizate şi de Kálmán Mikszáth în scrierile sale. A fost un patinator pasionat, a apărut printre primele excelenţe ale dansului pe gheaţă în ţara noastră, el a inventat patinele „Kolumbus”, renumite pentru  fixarea şi scoaterea lor uşoară. A avut faima unui botanist raţional care a obţinut cu succes soiuri noi, el a dezvoltat soiul de pepene galben numit „Tisza gyöngye” (perla Tisei), de la care – conform legendei – a primit numele şi Gyöngysziget, deoarece aici cândva s-au făcut atât de multe pepene lucioase, încât ele au strălucit la lumina lunii ca un interminabil şirag de perle.

Rohonczy a mânuit cu pricepere armele, cunoaştem din scrierile vremii că s-a duelat de mai multe ori cu colegii săi politicieni, cu gazetari, cu moşieri…

Rohonczy a avut şi o pasiune, cărţile de joc. S-a întâmplat odată, ca atunci când societatea ameţită de vin şi de fum timp de trei zile nu a mai lăsat din mâini cărţile, norocul nu i-a surâs lui Gedeon al nostru care, căutând o ultimă salvare – după ce a pierdut şi moşia şi casa de vacanţă de pe Gyöngysziget, până şi butonii de aur au trecut la adversar – atunci, Gedeon Rohonczy a făcut un pariu: dacă el va reuşi să nimerească mărul aşezat pe capul soţiei sale… toate moşiile şi obiectele sale îi revin din nou. Întâmplarea circulă în mai multe variante; conform uneia femeia surprinsă a fost luată din pat în zori, conform alteia ea s-a aflat într-o barcă legănată de valuri, în timp ce soţul ei ţintea cu pistolul sau cu săgeata mărul de pe capul ei. Oricum, el a reuşit să nimerească mărul, a rămas cu averea şi cu supărarea veşnică a soţiei.

Printre nesfârşitele rânduri de viţă de vie plantată şi vegetaţie înmulţită peste măsură putem observa o clădire cu etaj, vopsită în galben, având tencuiala despinsă: este castelul familiei Rohonczy. Se pot recunoaşte elementele stilului clasicist şi baroc, minunatele ornamente de pe faţadă redau siluete de cai, fructe, cereale. Deasupra ferestrelor de la etaj poate fi zărit şi Bacchus, zeul strugurilor şi al vinului. Cândva un turn octogonal s-a înălţat deasupra acoperişului înalt şi masiv, printr-o modificare ulterioară au transformat locul într-o terasă mărginită de un gard de fier forjat, un fel de belvedere. Dacă asumăm riscul, putem să şi intrăm în clădire, se mai poate depista câte un element vechi, nobil, soba de teracotă, tapetul argintiu, scara în spirală din fier forjat.

De ani de zile această moşie, ce merită o soartă mai bună, trăieşte aceeaşi viaţă aventuroasă ca cea a fostului său stăpân. Comorile din Gyöngysziget pot fi pierdute pentru totdeauna din cauza raportului juridic nesigur şi a proceselor, în lipsa unei renovări castelul nu va mai putea fi admirat mult timp, deoarece starea lui se degradează pe zi ce trece, iar consumarea tămâioasei crocan va rămâne un privilegiu al claselor superioare, dacă va mai rămâne.

Post Author: