Castelul Schulpe – Novi Kneževac

La Törökkanizsa, pe malul Tisei, într-un parc ce ascunde şi minunate rarităţi botanice se concentrează valorile istorice şi naturale ale oraşului: aici se ridică unul dintre cele mai vechi şi deosebite castele ale Banatului, castelul Schulpe. El a fost construit încă în 1793 de Markó Szerviczky, cel care a dobândit domeniul, apoi – pe linie feminină – a fost moştenit de familia Schulpe. În faţa castelului un vas decorativ din piatră, cu arbuşti plantaţi în cerc perfect în jurul său, trădează faptul că odinioară parcul a fost proiectat cu grijă – deşi în prezent se pare că natura încearcă să preia dominaţia. În parc găsim şi alte clădiri, astfel aici se află mai puţin bătrânul castel Maldeghem, în stare bună, ridicat în 1910 în cinstea Sfântului Hubertus; iniţial proprietarii săi l-au construit ca o casă de vacanţă. Mai târziu casa domnească a fost cumpărată de familia Tallián. Într-o vreme aici au fost adăpostite trofeele de vânătoare şi obiectele exotice colecţionate în călătoriile lui Emil Tallián, pasionat vânător şi călător prin lume; în zilele noastre aici funcţionează biblioteca orăşenească. Dar să revenim la castelul Schulpe, care cu faţada sa de sticlă, îl farmecă pe vizitator.

Una dintre curiozităţile clădirii o constituie faptul că faţada dinspre stradă şi cea dinspre curte diferă complet. Partea dinspre stradă este reţinută, aproape modestă, cea dinspre curte este impozantă; partea centrală, mai avansată, cu multe ferestre, evocă bogăţia proprietarului. Castelul este o clădire cu un etaj – având în zona centrală un rezalit accentuat şi o mansardă înaltă – cu pereţii decoraţi simplu. Ferestrele rezalitului central se termină în arc de cerc iar restul ferestrelor castelului sunt rectangulare. În zona etajului se află un frumos balcon din fier forjat. La parter este situată o galerie deschisă, sprijinită pe stâlpi (o loggie).

 

Documentele de epocă îl pomenesc pe constructorul de castel Markó, drept un cetăţean respectabil; prin testamentul său a înfiinţat o fundaţie pentru bursă. După moartea sa imensul său domeniu a fost moştenit de fiul său, György. Posteritatea îşi aduce aminte şi de el stimându-l, este amintit ca un prieten al artelor, dar şi în calitatea sa de naş al poetului sârb Jovan Jovanović Zmaj. A completat cu sume fabuloase fundaţia părintelui său; scopul fundaţiei a fost sprijinirea tinerilor talentaţi, distinşi în domeniul culturii. György a rămas celibatar până la moarte. Astfel, castelul a fost moştenit de verişoara sa, Katalin Schulpe. Din această cauză clădirea s-a păstrat în memoria localnicilor cu denumirea de castel Schulpe. Din fericire pietrele au rezistat secolelor, castelul de odinioară al nobililor comercianţi a fost la început şcoală, doar mai pe urmă a ajuns reşedinţa funcţionarilor publici. Cei care vizitează Törökkanizsa sunt deosebit de impresionaţi, pentru că aici încă mai există acea grădină de demult a zânelor, mai sunt în picioare pe marginea râului castelele Szerviczky, Schulpe şi Tallián, aici, printre pomi poate fi întâlnit un adevărat cartier de castele, care aşteaptă cu nerăbdare ca soarta lor să devină mai bună.

 

Post Author: